Somnul este o parte crucială a vieții noastre, atât de importantă încât ne petrecem aproape un sfert din viață dormind. E la fel de important în supraviețuirea noastră ca mâncarea și apa. Din păcate sunt multe lucruri despre somn pe care nu am reușit să le descifrăm încă, printre care întrebarea cea mai importantă este : care este exact rolul biologic al lui?
Nu te aștepta ca somnul să fie un proces simplu, există o multitudine de structuri cerebrale care reușesc treptat să te inducă în starea de somn: globul ocular îi transmite hipotalamusului, prin nucleul suprachiasmatic că lumina exterioară este în cantitate redusă și ar trebui să te trimită la culcare. Hipotalamusul îi semnalizează inițial glandei pineale să producă melatonina și astfel să te ajute să adormi mai repede și apoi secretă un neuromediator chimic numit GABA prin care inhibă diverse structuri din trunchiul cerebral. Aceste structuri îți relaxează mușchii pentru a nu-ți trăi visele în timpul somnului-REM. Talamusul, unul din principalele relee ale informațiilor senzoriale, devine ‘tăcut’ la debutul somnului și te deconectează de la lumea exterioară. Ulterior, în timpul somnului-REM, se activează brusc trimițându-i cortexului imagini, sunete sau alte senzații care îți alimentează visele. Amigdala cerebrală, creierul nostru emoțional se activează și ea în timpul somnului-REM.
Deși somnul este împărțit în stadii non-REM și REM, somnul REM reprezintă o parte extraordinar de interesantă a lui. Se produce la 90 de minute după ce adormim și e denumit REM de la mișcările foarte rapide ale globilor oculari pe care le facem în timpul lui(rapid eye movement=REM). Deși paralizați temporar, examinările electroencefalografice arată că în timpul acestui stadiu de somn avem o activitatea cerebrală identică cu cea din timpul unei activități intense cînd nu dormim. 80% din vise se petrec acum, iar cei treziți spontan în timpul unui astfel de stadiu pot relata structuri narative complexe, vii, ce încorporează elemente din memoria episodică. Inundat de mediatori chimici precum noradrenalină și acetilcolină, creierul unei persoane care se află în timpul somnului-REM devine creativ și găsește mai ușor soluții și răspunsuri. Câte teorii extraordinare ale umanității nu și-au găsit calea spre omul de știință în timpul somnului-REM? Multe…și dacă nu mă crezi, întreabă-l pe Albert Einstein.
Să te trezești frecvent îți fragmentează somnul-REM și te face mai anxios, mai iritabil, te concentrezi mai greu și mânânci mai mult. Trist e , că pe măsură ce îmbătrânim avem cicluri de somn-REM din ce în ce mai reduse. E de menționat că unele antidepresive și anumite substanțe precum cocaina, amfetaminele sau canabisul pot bloca săptămâni sau luni această fază a somnului.
În final, tiparul de somn este propriu fiecărei persoane. Dacă atunci când erai un bebeluș dormeai cam 16-18 ore/zi, în liceu 9,5 ore/zi de somn îți erau suficiente, atunci când ești adult ar cam trebui să-ți fie suficiente între 7-9 ore/somn pe noapte, timp în care să procesezi și să ordonezi informațiile zilnice.
Dacă te gândești să pierzi noapțile, gândește-te bine dacă merită. Privarea cronică de somn te face obez și mai predispus la infarct de miocard sau accidente vasculare cerebrale, precum și diverse tipuri de cancer. Reversa e și ea valabilă: prea mult somn, situație denumită hipersomnie, te face predispus la diabet și îți crește riscul de moarte subită.
