In condiții normale, ochii pot realiza o multitudine de mișcări; în majoritatea cazurilor, aceste mișcări sunt în aceeași direcție și sunt egale în toate sensurile privirii. În momentul în care unul din ochi pare a nu mai fi aliniat cu celălalt, putem suspiciona prezența unui strabism. Strabismul este, în esență, lipsa de paralelism a celor doi ochi, intermitentă sau permanentă.
Cu toate acestea, pentru nou-născuți, tendința la „fugă” sau la „scăpare” periodică a ochilor nu reprezintă neaparat un motiv de îngrijorare. În primele 4-6 luni de viață, vederea nu este complet dezvoltată, iar deviațiile ochiului sunt de cele mai multe ori pasagere.
Când este necesară vizita la medicul oftalmolog?
- Dacă după această vârstă (primele 4-6 luni de viață) problemele nu au dispărut;
- Dacă în această perioadă de timp de la naștere, „fuga” este constantă, fără perioade de pauză în care ochii să fie bine aliniați;
- Dacă în primele 6 luni de viață nu au fost observate nereguli, însă acestea au apărut apoi.
Uneori, bebelușii pot prezenta ceea ce se numește „epicantus”, mai exact o bază a nasului mai lată, cu pliuri cutanate largi, ce pot doar crea impresia ca ochii sunt apropiați sa că nou-născutul privește „cruciș”; cu timpul, nasul se va subția, iar pielea se va retrage lăsând loc aspectului normal al poziției ochilor.
Un test pe care mamele îl pot face bebelușului acasă este: în timp ce îi arătăm copilului jucăria preferată, să îi acoperim, pe rând, câte un ochi și să observăm dacă reacțiile sunt aceleași la ambii ochi.
Diagnosticul și tratamentul precoce al strabismului este esențial, deoarece vederea se dezvoltă în primii ani de la naștere. Orice dezechilibru prezent în această perioadă poate crea probleme ce ulterior nu vor mai putea fi rezolvate sau pot fi rezolvate, dar cu mare dificultate și, de multe ori, nu complet.
În orice caz, este bine ca, în jurul vârstei de 1 an, copilul aparent sănatos să facă prima vizită la medicul oftalmolog.
