In limbajul medical fiind denumit flutter diafragmatic sincron sau singultus , sughitul , o realitate umana destul de des intalnita, reprezinta o contractie involuntara a unui muschi foarte important in respiratie si anume diafragmul. Cea mai deranjanta problema in propozitia de mai sus este tocmai caracterul lui involuntar, declansator a unor situatii cel putin bizare. Cati dintre noi nu ne am trezit in mijlocul unui acces de sughit declansat spontan si care nu poate fi oprit sub nici o forma?
Explicatia pentru care nu poate fi oprit e reprezentata de faptul ca are la baza un act reflex. O data declansat , reflexul determina contractia diafragmului urmata la 0,25 secunde de inchiderea corzilor vocale, cu producerea zgomotului atat de caracteristic.
Printre cauzele care ar determina aparitia sughitului se numara: tusea, inghititul unei cantitati mari de aer, a manca prea rapid, emotii intense precum:frica, anxietate, bucurie, euforie, consumul de bauturi carbogazoase, alcool, mancare picanta, consumul de opiacee, ras. Patologic , sughitul poate aparea in boli precum:insuficienta renala, boala de reflux gastro-esofagian, meningita, accidente vasculare cerebrale.
In mod normal ,sughitul se opreste spontan, fara a necesita nici o medicatie suplimentara. In situatii rare, el poate fi semnul unor afectiuni grave si amenintatoare de viata. Cel care a stranutat cel mai mult din istorie si a intrat in Guiness Book este un american din Orlando (timp de 68 de ani).
Sediul reflexului sughitului e localizat in trunchiul cerebral,in bulbul rahidian, la nivelul nucleului solitar al nervului vag , nervul cranian cu cel mai lung traseu din corp, care inerveaza si muschiul diafragm.
Printre teoriile care au incercat sa explice rolul sughitului in existenta umana se numara si cea care apreciaza ca el reprezinta o reminescenta evolutionista a primelor respiratii ale amfibiei. Structurile care determina sughitul se formeaza in viata embrionara inaintea celor care determina ventilatia pulmonara normala. Sughitul este inhibat de cantitati crescute de dioxid de carbon atat la oameni, cat si la amfibieni. Copiii prematuri isi petrec mai mult de 2,5% din timp sughitand, tocmai pentru ca plamanii lor sunt insuficient formati. Mai exista si o varianta normala de sughit , care apare la copil la 28 de saptamani dupa conceptie, dureaza intre 5-10 minute si care e asociata cu mielinizarea nervului frenic.
In 2012 , cercetatorii au afirmat ca sughitul a aparut pentru a permite o coordonare mai buna intre alaptare si respiratie. Aerul acumulat in timpul suptului va declansa contractia diafragmului menita sa l elimine. Astfel se poate explica de ce , sugarii si copiii mici sughit mai frecvent.
El se poate trata cu diverse medicamente precum:baclofen, clorpromazina, metoclopramid, inhibitori de pompa de protoni sau haloperidol. S a incercat blocarea temporara a nervului frenic cu procaina sau instilarea in canalul auditiv de lidocaina cu declansarea unui reflex inhibitor al nervului vag. Administrarea de otet intranazal ar putea ameliora sughiul cronic(via nervului glosofaringian) sau ciupirea muschiului deltoid (via radacina C5 a nervului axilar, pe care o imparte cu nervul frenic).
Printre leacurile populare incercate in caz de acces de sughit se numara : a bea un pahar stand cu capul in jos , sa fii speriat de cineva, sa sufli intr o punga sau sa mananci o lingura de unt de arahide, o lingura de zahar pe/sub limba, sa ti tii respiratia, sa stranuti, gargara cu apa cu gheata, sa bei apa rece.
