Oamenii iubesc diferit. Unii își trăiesc viața dirijați parcă de o dorință interioară de a se îndrăgosti mereu de ceva sau de cineva, în timp ce alții par să funcționeze explorând profunzimea unei singure povești de dragoste.
Sunt creiere diferite, care utilizează neurotransmițători diferiți și care iubesc diferit.
Neurobiologic, comportamentul amoros al indivizilor se împarte în trei forme: dorință, atracție și atașament.
Dorința, e fără îndoială rezultatul activității creierului primitiv, aflat sub presiunea hormonală a testosteronului atât la femei, cât și la bărbat. E o reacție chimică și spontană a unui circuit neuronal primitiv care declanșează o reacție emoțională brută și ….scurtă și… bineînțeles ca e accentuată după consumul de alcool.
Atracția, acel sentiment care a generat poveștile faimoase din spatele multor filme romantice, e rezultatul unui circuit neuronal care se asociază cu nivele crescute de neurotransmițători precum dopamina și norepinefrina și paradoxal cu un nivel scăzut de serotonină. Dopamina eliberată acum e similară cu dopamina produsă atunci când ești expus unei situații noi, ceea ce te face concentrat, motivat și preocupat de persoana nouă de care ești atras. Aceasta devine astfel obiectul unei tulburări obsesiv-compulsive temporare, care are în centrul persoana de care ești atras și care se asociază cu nivelul scăzut de serotonină. Și dacă nu era suficient, norepinefrina care îți inundă creierul, te face să îl/o urmărești peste tot, în timp ce ești euforic, lipsit de somn, tahicardic și cu fluturi în stomac. Tot în cocktailul chimic rezultat în procesul atracției se ascund sentimentele de gelozie și posesivitate.
Atașamentul este deja ultima faza a comportamentului amoros. E caracteristic oamenilor. Îl recunoști la persoana care are anxietate de separare când partenerul este plecat de acasă, se asociază cu idee de securitate, pace și liniște, în care partenerii au grijă unul de altul. E rezultatul unor concentrații crescute de vasopresina și oxitocina. Deja e recunoscut științific că oxitocina este substanța chimică din spatele comportamentului monogam. Variațiile oxitocinei diferă la fiecare individ , iar monogamia este o trăsătura de evoluție a speciei umane. Bărbații monogami puteau proteja și oferi resurse femeii și pot genera urmași mai puternici, de aceea selecția naturală a favorizat această trăsatura.
Oricât de grea ți se pare știința din spatele dragostei, nu uita că felul cum iubești și mai ales… ceea ce iubești, în final, te definește. Spune-mi ce iubești, ca să-ți spun cine ești!
