Ești educat de mic să urăști durerea. Să o consideri ceva negativ, pe care trebuie să-l înlături de la primele semne printr-o pilulă magică pe care te grăbești să-o iei din dulapul tău de medicamente.
Dacă totuși, ai privi durerea dintr-o perspectivă nouă? Dacă nu te-am convins, gândește-te la un copil care se naște cu lipsa de capacității de a simți durerea sau indiferență față de aceasta. Cei care suferă de analgezie congenitală mor de obicei în copilărie datorită diverselor tipuri de agresiuni care trec neobservate, cel mai frecvent arsuri. În final, durerea este un mecanism complex care îți asigură supraviețuirea, care până la un anumit punct încearcă mereu să te protejeze.
Există variate tipuri de durere: îți e sigur familiară durerea aceea care arde și merge pe unul din membrele tale inferioare după un efort fizic sau durerea cruntă a unei arsuri. Mesajul ei e întotdeauna simplu: oprește-te și nu mai repeta ceea ce faci! Aceasta e durerea care are un caracter acut. Durerea cu durată de până la 12 luni, descrie durerea cronică, adică acel scenariu sumbru care are în rol principal un personaj care nu doarme noaptea, e mereu anxios și nu mai știe ce analgezice să ia.
Mecanismul durerii este unul extrem de complex. Dacă un stimul extern (un obiect ascuțit) atinge pielea, diverșii receptori specializați aflați în piele sunt stimulați și transmit informația nervoasă via fibrele rapide si mielinizate Aδ. Dacă obiectul stimulează mult timp pielea, vor începe să fie activate și fibrele nemielinizate de tip C, care vor genera durerea aceea profundă, care durează mult după ce obiectul ascuțit de la nivelul pielii a fost înlăturat. Toata această informație va fi condusă prin fibrele nervilor periferici în cornul anterior al măduvei spinării. De aici informația va urca prin căile spinotalamice în nucleii talamusului, iar apoi senzația dureroasă va fi procesată în amigdala cerebrală, ganglioni bazali, hipotalamus, substanța cenușie apeductala și ulterior în cortexul cerebral. Așa informația despre obiectul ascuțit va fi memorată și probabil a doua oară te vei gândi de două ori înainte să stai prea aproape de un obiect ascuțit.
Și dacă nu te-am convins încă, sunt sigură că ai auzit sau din păcate experimentat durerea cumplită a unei ischemii miocardice( infarct de miocard). Există un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Bristol care afirmă că durerea eliberează substanța P care are rolul de a activa celulele stem de la nivelul măduvei care vor participa la procesul de vindecare și de restabilire a fluxului cardiac. No pain, no gain?!
