Suntem în esența noastră doar niște ființe sociale. De-a lungul istoriei am locuit împreună, ne-am procurat hrana împreună, co-habitarea fiind o bună strategie de supraviețuire. Era mai greu să fim uciși, dacă eram mai mulți.
Dar vremurile s-au schimbat. Deși paradoxal, dorința de a sta împreună există încă in structura noastră genetică, e din ce în ce mai dificil să fim împreună: ne e tot mai greu să avem prieteni, avem familii din ce în ce mai mici , suntem separați de distanțe și am devenit din ce în ce mai egoiști și mai închiși. Aflați în discordanță cu natura noastră sociabilă, devenim pradă fricilor și ulterior viciilor.
Monofobia , cunoscută ca și frica de a locui singur, apare la persoanele care sunt nevoite să stea pentru o perioadă singure în casă sau chiar în cameră. În varianta extremă există persoane care nu se pot duce singure la toaletă fără prezența altei persoane. Face parte din marea familie a anxietății și este strâns legată de anxietatea de separare. Există chiar animale care sunt monofobice.
Scenariul este mai mereu același: nevastă(fobiile au o afinitate pentru natura feminină) lasată singură de un soț plecat în delegație, devine prizoniera a unei frici iraționale , în care devine incapabilă să doarmă noaptea, lasă aprinse luminile în toată casa, nu se poate uita decât la filme siropoase și are la capul patului o întreagă colecție de lanterne. La întoarcere, soțul va găsi o femeie epuizată de oboseală, destul de reticentă în a povesti chinul prin care a trecut pentru a nu fi considerată a fi prea dependentă.
La baza fricii de a sta singur, chiar și pe o perioadă scurta este o senzație acută de nesiguranța. Cel mai probabil, monofobia iși are originea în copilarie, unde copilul provenind dintr-un parinte anxios, nu reușeste să învețe să se comporte în anumite situații dificile .Frica aceasta exacerbată îl va însoți permanent, astfel încât adult fiind , lasat singur , redevine iar copil care inconștient simte că nu pot să aibă grijă singur de el. El se simte incapabil de a rezolva situații imprevizibile care pot să apară : spargeri de locuințe, diverse accidente casnice sau , dacă suferă de depresie sau anxietate , i se pare dificil să stea singur cu gândurile lui . De aici, apar tot felul de comportamente bizare și infantile: va începe să plangă, sa-și roage partenerul să nu plece de acasă sau în absența lor vor cere unui parinte să vină să doarmă peste noapte.
Cum să-ți învingi mai ușor frica de a sta singur?
Există o serie de strategii care te-ar putea ajuta să treci mai ușor peste acest moment:
-ai în permanență un fundal sonor: lasă televizorul sau radio deschis
-descarcă filme la care să te uiți -fă tot felul de activități care îți plac și care îți captează atenția pentru a trece timpul mai ușor
-practică exerciții fizice: du-te la sală, aleargă în aer liber
-pastrează un minim contact telefonic /online cu partenerul
-ieși cu prietenii
-ia-ți un animal de companie
-cere un ajutor specializat(psiholog, medic psihiatru, neurolog) în momentul în care frica de a sta singur îți afectează viața în mod extrem
*Subiect propus de Silvia Miţă, câștigătoare a concursului de pe pagina de Facebook InCapulMeu.
