Relatia omului cu animalele e straveche. Animalele ne au insotit in cursul existentei noastre, ne au pazit casele , ne au iubit si ne au asteptat cu rabdare si drag sa ne intoarcem acasa. In plus, cel mai bun prieten al omului nu e un alt om , ci e cainele.
Asa ca unii cercetatori americani, au incercat sa raspunda la intrebarea: De ce unii oameni iubesc animalele atat de mult? Responsabila pentru acest comportament este amigdala cerebrala, o structura aflata in profunzimile creierului, care poate fi judecata ca si creier al emotiilor. La indivizii care iubesc animalele, anumiti neuroni din aceasta structura s au activat mai mult la poze care contineau animale:caini, pisici sau serpi comparativ cu pozele care contineau cladiri / peisaje sau chiar figuri umane . Amigdala dreapta a acestor oameni devine activa chiar daca animalele reprezentate nu sunt cele mai dragute sau pot fi clasificate drept periculoase.
Se pare ca acesta asimetrie dreapta –stanga a fost construita de a lungul evolutiei alaturi de prietenii nostri necuvantatori, amigdala dreapta fiind specializata pentru detectarea schimbarilor din mediu sau a stimulilor relevant. Asadar, animalele , fiind initial un stimul de tip pradator-prada, au devenit parte importanta a vietii noastre si a fost clasificata drept non-periculoasa. Atat de importanta pentru unii oameni incat si au dezvoltat in creier structuri care sa le recunoasca prezenta.
Animalele la randul lor s au adaptat la nevoile omului, inclusiv cerebral, dobandind comportamente umane, dar povestea ‘De ce iubesc animalele oamenii?’ urmeaza sa fie dezvoltata in viitor.
